Sarcopenia și unica soluție de tratament, Sarcodyn, din perspectiva expertului

Sef Lucrări Univ. Dr. Georgiana Tache – Medic Primar Medicină Fizică și de Reabilitare

Sarcopenia: ce știm despre aceasta afecțiune, date epidemiologice, teste menite să evalueze proprietățile mușchiului și performanta musculară; precum și algoritmul actualizat cu privire la identificarea sarcopeniei, diagnosticul acesteia și determinarea severității

Sarcopenia este afecțiune musculară (insuficiența musculară), adesea subdiagnosticată. Deși este asociată vârstei înaintate, debutează totuși după vârsta de 40 de ani.

Este caracterizata printr-o scădere progresiva și generalizata a masei musculare scheletice și a forței musculare, cu instalarea declinului funcțional prin scăderea performantei musculare. Daca inițial, definiția a făcut referire doar la masa musculară scăzută, definiția actuală se concentrează pe funcția musculară în prezicerea consecințelor nedorite asociate sarcopeniei. Calitatea musculară este de asemenea afectată în sarcopenie și ea este obiectivată prin aspectele micro și macroscopice ale arhitecturii și compoziției musculare. Detectarea performantei fizice scăzute prezice însă, consecințele adverse nedorite.

Datele epidemiologice arată ca 30% dintre personale cu vârsta de peste 60 de ani și peste 50% dintre cele cu vârsta de peste 80 de ani, prezintă semne ale sarcopeniei. În general, sarcopenia este asociată cu fenomenul de îmbătrânire și se considera a fi astfel, primara. Sarcopenia poate fi și secundară unor comorbidități (boli cronice) sau asociată unor factori de risc (sedentarismul, stare de nutriție deficitară cu dezechilibru proteic, caloric, vitaminic, precum vitamina D3 și mineral, precum scăderea calciului ori tulburări de digestie și absorbție intestinala).

Sarcopenia este recunoscută de OMS drept o boală musculară cu cod de diagnostic ICD-10-MC, ce poate fi utilizat pentru facturarea îngrijirilor de sănătate în unele țări. Clinicienii au astăzi posibilități crescute de prevenire, întârziere, tratare sau chiar inversare a sarcopeniei prin intervenții timpurii și eficiente. Sarcopenia creste riscul de căderi și fracturi, afectează capacitatea de a efectua activitățile vieții zilnice, este asociată bolilor cardiace, boli respiratorii și deficiențelor cognitive, conduce la tulburări de mobilitate și contribuie la scăderea calității vieții, pierderea independenței sau nevoia de instituționalizare pe termen lung și deces.

Potrivit Centrului American pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), sarcopenia este considerată ca fiind unul dintre cei 5 factori de risc majori pentru dizabilitate, morbiditate și mortalitate la persoanele cu vârsta de peste 65 de ani.

Slăbiciunea sau scăderea forței musculare se asociază dificultăților de mobilizare, atât pentru bărbați cât și pentru femei și se apreciază prin: forța absolută de strângere (prehensiune) la nivelul mâinii (<35,5 Kg și respectiv 20 kg) și prin viteza de mers (<0.8 m/s).  Atât forța musculară scăzută, cât și viteza scăzută la deplasare s-au dovedit a fi factori predictori ai căderilor (cu apariția fracturilor de sold), a scăderii gradului de mobilitate și pentru creșterea mortalității. Ambii parametrii se consideră a fi factori definitorii pentru sarcopenie.

Diagnosticul de sarcopenie se efectuează însă, prin măsurarea masei musculare ce se poate face prin: (1). evaluarea indicilor antropometrici (determinarea proporțiilor segmentelor corporale și a compoziției corporale prin intermediul determinării IMC, testul pliului cutanat și măsurarea circumferințelor taliei, abdominale și a coapselor) sau (2). cu ajutorul absorbțiometriei duale cu raze X sau dual-energy x-ray absorptiometry (DXA), ce permite măsurarea compoziției masei corporale utilizând o cantitate scăzută de radiații X. Examenul ecografic MSK, cântărirea utilizând cântarul cu bioimpedanță (BIA), efectuarea examenului computer tomograf (permite diferențierea țesutului adipos de cel muscular), examen imagistic prin rezonanță magnetica, pot fi utile în stabilirea diagnosticului de sarcopenie.

Prin urmare, este indicat ca testele funcționale cu rezultate pozitive pentru sarcopenie să fie urmate de măsurători și investigații paraclinice. Se recomandă efectuarea testului de screening tuturor pacienților cu vârsta peste 65 de ani sau mai devreme, dacă aceștia prezintă factori de risc. Screeningul constă din măsurarea vitezei de mers pe o distanță de 400 metri. O valoare mai mare de 0,8 m/s identifică riscul de sarcopenie.

Prin definiția din 2018, Grupul European de Lucru asupra Sarcopeniei la Vârstnici (EWGSOP – The European Working Group on Sarcopenia in Older People) utilizează forța musculară scăzută drept parametru primordial al sarcopeniei. Evaluarea forței musculare reprezintă o măsura de apreciere a funcției musculare; sarcopenia fiind probabilă atunci când se identifică forța musculară scăzută. Diagnosticul de sarcopenie poate fi confirmat atunci când se constată prezența scăderii cantității și calității masei musculare. Când scade forța musculară, alături de scăderea cantității și calității musculare și a performantei fizice, sarcopenia este severă. Detectarea performanței fizice scăzute are deci, rol predictor al severității sarcopeniei.

Prin urmare, evaluarea forței musculare, a calității/cantității masei musculare și a capacitații funcționale (performanța fizica) reprezintă aspecte clinice cu implicații importante în abordarea terapeutică din sarcopenie.

Au fost propuse unelte și teste menite să evalueze proprietățile mușchiului și performanța musculară; precum și un algoritm actualizat cu privire la identificarea sarcopeniei, diagnosticul acesteia și determinarea severității. EWGSOP propune pentru screening și diagnosticarea sarcopeniei următorul algoritm: identificarea cazului, evaluare, confirmare, stabilirea severității. Altfel spus, Find Cases-Assess-Confirm-Severity (F-A-C-S).

1. Identificarea/descoperire caz. În practica clinică, EWGSOP2 recomandă utilizarea chestionarului SARC-F pentru a găsi sau identifica persoane cu suspiciune clinică de sarcopenie. SARC-F este un chestionar cu 5 elemente, ce poate fi utilizat cu ușurință și constituie un screening populațional cu privire la riscul sarcopeniei. Răspunsurile se bazează pe percepția pacientului cu referire la limitele privind forța musculară (strenght), abilitatea la mers (ability), ridicarea de pe scaun (rise), urcare scări (climb) și istoricul căderilor (falls). Scor: nu (0)-moderat (1)-foarte greu (2), se calculează scorul prin însumare. Peste valoarea 4 se considera valoare predictivă pentru sarcopenie.

2. Evaluarea se face prin măsurarea forței de prehensiune și testul de ridicare de pe scaun pentru a identifica forța musculară scăzută. Sarcopenia este probabilă în aceasta etapă. în practica clinică în etapa de evaluare se poate stabili diagnosticul și se poate iniția tratamentul.

3. Confirmarea. Pentru a genera dovezi care confirmă cantitate sau calitate musculară scăzută, se recomandă evaluarea mușchilor prin metode DXA și BIA în practica clinică obișnuită și prin DXA, RMN sau CT în scop de cercetare și în îngrijiri de specialitate pentru persoanele cu risc crescut pentru evenimente asociate.

4. Determinarea severității. Se recomandă măsuri de aprecierea a performanței fizice (SPPB, TUG, teste de mers pe jos 400 m) pentru a evalua severitatea sarcopeniei.

Intervențiile terapeutice în sarcopenie sunt preventive sau terapeutice.

Intervențiile preventive sunt cele nutriționale sau stabilirea nivelului de activitate fizică desfășurată.

Se recomandă aport adecvat de proteine, echilibru caloric adaptat nevoilor și program de 20-30 de minute de exerciții fizice desfășurate zilnic (min 150 de minute de activitate fizică de nivel moderat efectuată săptămânal).

Studiile epidemiologice au arătat ca aportul scăzut de proteine este asociat cu manifestările clinice din sarcopenie. Se recomandă aport de 30 grame de proteine de valoare biologică înaltă servite la fiecare masă. Suplimentele cu aminoacizi (3 grame de leucină) asociate cu exercițiile fizice pot creste forța musculară și viteza de deplasare prin mers.

Antioxidanții și acizii grași polinesaturați pot să contribuie la menținerea masei musculare. Nivelul scăzut de 25-hidroxivitamina D reprezintăun factor de risc potențial, influențabil prin aport corespunzător de vitamina D.

Unele studii au arătat că administrarea de testosteron și de hormon de creștere poate contribui la menținerea masei musculare pe măsura înaintării în vârstă.

Intervențiile preventive și terapeutice prin administrarea de Sarcodyn.

Sarcodyn este un supliment care conține: Ca-HMB în cantitate de 3570 mg, din care 3 grame de beta-hidroxi beta metilbutirat (HMB), adică echivalentul pentru 60 de grame de leucină; vitamina D3 (300 UI sau 7,5 micrograme, respectiv 125% VRN) și magneziul (80% VRN, 300 mg).

(1). HMB este un metabolit/catabolit al aminoacidului esențial leucină eficient în prevenirea degradării proteice și afectării musculare; creste sinteza proteică. Asigură câștig al masei corporale slabe, forță și rezistentă musculară crescută la eforturi asociate antrenamentului de rezistență.

Spre deosebire de hormonii anabolizanți care induc hipertrofia musculară prin creșterea sintezei proteinelor musculare, se consideră că HMB influențează forța musculară și masa corporală slabă acționând ca agent anticatabolic, minimizând descompunerea proteinelor și deteriorarea celulelor care pot apărea la exerciții intense. Cercetările recente au testat această ipoteză, presupunând ca HMB poate fi considerat compusul activ asociat cu efectele anticatabolice ale leucinei și ale metaboliților săi. Mai mult, HMB creste forța musculară și reduce atrofia cu scăderea riscului de cădere la persoanele vârstnice. Studiile arată că poate exista o reducere a afectării mușchilor scheletici fără ca acest lucru să poată fi evaluat direct. Este nevoie de studii controlate pe termen lung, pentru a verifica dacă HMB îmbunătățește forța și dezvoltarea hipertrofiei musculare asociate antrenamentului de rezistență la persoanele instruite în acest sens.

Studiile au arătat ca suplimentarea cu HMB a scăzut nivelurile plasmatice ale CPK (creatin fosfokinaza) și LDH (lactatdehidrogenaza). Intervin în metabolismul energetic al organismului.

LDH este o oxidoreductază ce participă la glicoliza anaerobă, catalizând reacția reversibilă de conversie a acidului lactic în acid piruvic. Este o enzimă citoplasmatică, compusă din subunități H (Heart) și M (Muscle), larg distribuită în organism, fiind întâlnită cu precădere în rinichi, miocard, musculatura scheletică, creier, eritrocite, ficat și plămâni. LDH este un indicator nespecific de lezare tisulară. 

CPK este o enzimă care catalizează fosforilarea creatinei în celulele musculare, miocardice și cerebrale. Creșterea ei în sânge indică lezarea celulelor din care provine. Creatinkinaza este o enzimă ce se găsește în concentrații crescute în miocard și mușchii scheletici și, în concentrații mult mai mici, la nivelul creierului. CK apare sub 4 forme: izoenzima mitocondrială și izoenzimele citosolice cu 3 fracțiuni: CPK-MM (musculară), CPK-MB (miocardică), CPK-BB (cerebrală). Determinarea izoenzimelor furnizează informații despre afectarea particulară a unor organe; astfel creșterea CPK-MM sugerează afectare musculară, creșterea CPK-MB denotă afectarea miocardului, iar creșterea CPK-BB poate apărea în afectarea SNC (Sindrom Reye). CPK BB este și un marker de monitorizare a răspunsului la tratament în cancerul de sân, prostată și pulmonar.

(2). Vitamina D3 ajuta la creșterea forței de contracție musculară prin creșterea sintezei proteinelor și a dimensiunilor fibrei musculare. Potențează efectul HMB.

(3). Magneziul (80% VRN, 300 mg) ajută la transmiterea neuronală a influxului nervos, asigurând cuplajul eficient al excitației cu contracția musculară. Reglează contracția musculaturii scheletice și cardiace. Reglează nivelurile sanguine ale ionilor de calciu, cupru și zinc.

În concluzie, Sarcodyn, prin creșterea sintezei proteinelor musculare și efectele sale anticatabolice care minimizează descompunerea proteinelor la efortul muscular, HMB crește forța de contracție musculară și masa corporală slabă, îmbunătățește performanta fizică și rezistenta la efort, reduce riscul de cădere și apariția fracturilor, asigura reducerea oboselii musculare, iar prin prezența vitaminei D3 contribuie la absorbția calciului și conduce la buna lui utilizare, facilitând procesul de contracție musculară. Prin prezența magneziului asigură o bună transmitere neuronală și cuplarea eficientă a excitației nervoase cu contracția musculară.

În organismul uman exista două categorii de fibre musculare: (1). Fibre cu contracție lentă – numite și tonice, oxidative, roșii sau de tipul I – folosite pentru a genera tensiune mică spre medie pentru durate îndelungate de timp, precum menținerea posturii, mers la pas lent sau alergare ușoara gen maraton și (2). Fibre cu contracție rapidă – numite și fazice, glicolitice, albe sau de tipul II – folosite când e nevoie de o forță mult mai mare (precum alergarea unui sprint sau mișcarea unei greutăți semnificative) însă obosesc mult mai repede datorită proceselor energetice pe care le necesită. Sarcodyn facilitează sinteza proteică și susține efortul energetic al fibrelor musculare de tip II. Previne atrofia musculară și susține performanța fizică și rezistența la efort. Creste forța musculară și viteza de deplasare, previne căderile asigurând echilibru la deplasare și mers, previne fracturile. Asigură capacitatea de homeostazie a corpului (menținerea constantă a temperaturii corpului).

Mesaj de reținut.

Sarcopenia sau insuficiența  musculară este o boală musculară determinată de modificări musculare diferite, care se acumulează de-a lungul vieții, fiind mai frecventă la adulții de vârsta înaintată, deși poate să apară și mai devreme în viață. Este definită prin forța musculară scăzută, modificarea cantității/calității mușchilor și performanță fizică scăzută ca indicator la severității. Prin ea însăși sau prin asocierile morbide, creste riscul de spitalizare, creste costul îngrijirii în timpul spitalizării devenind o afecțiune costisitoare.

Sarcodyn asigură eficiență și siguranță la administrarea pe termen lung. Nu prezintă efecte adverse, intoleranță sau dependență și nu prezintă interacțiuni medicamentoase. Reprezintă opțiune terapeutică de elecție pentru pacienții cu sarcopenie, atât în faza acută cât și în stadiul cronic, indiferent de vârstă.